Sinestezia unei reflexii

S-au apropiat unul de altul.....
Ciobul unui cristal si ramasita unei dorinte erau,in acea clipa ce marca finalul,
Singurele adieri ale unor entitati demult sterse....
Povara construirii unicului pilon ce mai putea sustine viata,
Cadea prea greu pe esenta lor fragila....
Totul incepea sa para din ce in ce mai zadarnic...
"Nu-mi da drumul, orice ai face, nu ma abandona...."
Brusc,fara nici o urma de logica,materia incepe sa ia fiinta,
Sunetele se coloreaza,imaginile se umplu de arome,
Intunericul sageteaza lumina,clipele devin sacadate......................
Universul se reconstruia pe o caramida...
O caramida izvorata din ultimul blestem ramas undeva,..
Uitat in adancutile prafuite ale cutiei Pandorei
atnarepS Speranta
...................