sâmbătă, 4 iulie 2015

Pierdut-am lumea! Câștigat-am sufletul?

 




     Coate zdrențuite, un ocean sărat, sărat tare și o realitate dură.
Te-ai întoarce, te-ai duce la scaldat în toate minunățiile ce le trăiai, nu ai zăbovi o clipă dacă ai avea șansa asta, doar că posibilitatea aceasta a apus, a murit concomitent cu abilitatea ta de a mai simți ceva. Ți-ai vândut emoția pe indiferență, neputând să o mai suporți, iar acum tânjești după ea!
    Din pacate pentru tine însă, ai ales un drum fără întoarcere. Nu mai poți retrăi totul și asta nu pentru că altcineva nu îțî permite sau dintr-un principiu oarecare, și așa în stadiul acesta, dacă l-ai avea, principiul s-ar prostitua instant pentru a obține două secunde de emoție. Nu, tu nu te mai poți întoarce din simplul fapt că nu mai ești același!

sâmbătă, 3 ianuarie 2015


Despre timpuri și moduri


   Multă vreme am încercat să-mi structurez gândurile în trei instanțe. M-am forțat să divid a patra dimensiune în trei subcomponente. Obișnuința și societatea ne învață cum să ne organizăm schemele cognitive astfel încât să aducem la viață Trecutul și Viitorul. Și uite cum ajungem să trăim sub mirajul că ele, instanțele acestea, există. Îmbrățișăm iluzia, o alimentăm, îi permitem să ne devoreze ca în final să descoperim că ne-am scăldat într-o șaradă nefericită.

    Da, Trecutul și Viitorul sunt o iluzie întrucât prezentul e singura poziție reală. În rest avem doar prezent lăsat în urmă și prezent posibil. Ce modalitate mai bună de a ne face să uităm a mai trăi în prezent și de a acționa acum decât ideea că întotdeauna există un Viitor în care putem face un lucru sau altul? Când ai ceva complicat de înfăptuit ajungi pur și simplu să-ți spui că o poți face și în viitor și uite așa, sub impresia că ai tot timpul din lume, nu mai faci nimic!

  La fel și cu trecutul, altă iluzie ingenios făurită de un păpușar al cărui simț al umorului poate fi cu siguranță alaturat cuvântului grotesc.
  Cu toate acestea, cred că existența trecutului, în ciuda scopului său de a ne împăienjeni mintea și sufletul și a ne împiedica să trăim lucrurille ce trec pe lângă noi zilnic, are și o consecință benefică, separă lașii de curajoși, de cei ce au puterea să înfrunte crivățul ce păzește minunăția zilei de azi și nu stau încovoiați și slabi de înger în confortul zilei de ieri.


Să fiți curajoși, dar mai ales, să vă puneți pe fapte, catalizați de acest curaj!