luni, 17 mai 2010

Walking on the sky



Putini au fost si au ramas si mai putini. Initial blocajul meu vizual cu tenta depresiva m-a aruncat intr-o incipienta tragedie. Cum desigur era si de asteptat, loviturile au inceput rapid sa-si faca simtite efectele prin dorinta de a-i face pe inculpati sa regrete ca exista chiar si cand fac un bine. Din fericire pentru ei, singura figura masculina din viata mea care ma mai tine ocazional de mana, face 11 ani peste doua zile si reprezinta sursa mea de intelepciune externa cand necesit una, m-a facut sa ma razgandesc. Am realizat ca toata aceasta tevatura patetica nu a facut decat sa imi usureze rationamentele si deci in consecinta, actiunile. Acum am mai mult timp, acum pot chiar si sa il abolesc atunci cand doresc, fara obstacole externe nesemnificative dar multe. Si uite cum se devine solitar si perfect conectat la esenta in mijlocul societatii. Asa ca dragilor, pentru ca va autoexcludeti, va sunt reunoscatoare ca o faceti cu atata inconstienta! Insa in ceea ce va priveste, nimic mai mult.

In final, daca verific mai atent carnetelul, sunt mai mult decat evident intr-o comedie!