Încep cu sfârşitul şi termin cu începutul, căci în realitate se cam identifică, din păcate. Vreau să scriu poetic, dar mă răzgândesc şi intenţionez să scriu logic dar codat... mă răzgândesc şi de data asta. Cred că soluţia optimă e să scriu sincer, nu de alta, dar chiar nu mai contează ce spune sau crede, nu pentru mine, nu în seara asta! Deja durerea a devenit fizică.

"Cât de tristă poţi fii!", a spus cineva în timp ce îi zâmbeam... Looks like my halo is broken already!

Nu vreau să spun nimănui că ceea ce simte nu e real, că e doar o simplă distorsiune şi că ar trebui să îşi reformuleze câteva scheme cognitive şi gata, you are fixed, cause that is bullshit!

Nu mai zăboviţi pe analiză, nu ajută cu absolut nimic, ci doar face lucrurile mai dificile chiar şi când crezi că nu se poate mai urât de atât. Take it de la una care asta a facut cea mai mare parte din viaţă până la ora actuală. Analiza hiperbolizează himera! Purul adevăr!

Nu vă permiteţi luxul unui maraton după iluzii, nu se merită pierderea echivalentului pentru aşa ceva!

Chiar dacă pare DEEP sau atrăgător sau în trend, durerea post nu mai dispare aşa uşor, asta în cazul în care dispare! Mai bine fericirea şi gratuităţile " superficiale", decât chinul, profund, dar fatal.

Ştiu, drama atrage, mereu a fost un magnet, dar la sfârşit, rişti să îţi pui întrebarea "oare a meritat?". Riscatul e ok, benefic de cele mai multe ori, dar aici e pur şi simplu prostesc!

Fii deştept, trăieşte-ţi durerea, manipuleaz-o, dar nu uita să o arunci la final, nu-ţi da timp să te identifici cu ea!

La cât mai multe sinapse şi luciditate copleşitoare!

Pace